Dăm teme pentru acasă?

Ştim prea bine că cetăţeanul român (în orice ipostază s-ar afla: de părinte, de alegător, politician, bunică, pensionar fără urmaşi, privitor de tv, comentator de postări etc.) nu poate trăi liniştit fără cel puţin o ştire pe săptămână, generatoare de anxietăţi educaţionale . E început de an şcolar? Ne enervăm că a venit prea devreme (sau prea târziu), că serbările sunt monotone şi popa cântă prost, că uniformele costă bani (şi sunt reminiscenţe comuniste). Au trecut deja câteva săptămâni de cursuri şi nicio educatoare n-a tras de păr vreun copil? Niciun profesor nu a fost filmat cu ceasul inteligent? Păi, hai să reciclăm o pseudo-problemă de veşnică actualitate: temele pentru acasă.

În urmă cu vreo două zile am văzut un interviu distribuit de Digi 24, cu „Alfie Kohn, scriitor american şi psiholog pe probleme de educaţie” (ca să observ ulterior că interviul fusese realizat in anul 2016 şi readus la iveală acum), în care specialistul amintit oferă românilor, într-un interval de 4 minute şi 28 de secunde, sugestii vitale de reformă educaţională, printre care şi eliminarea temelor (citez: „Fără teme. Niciun studiu nu a arătat că e nevoie să înveţe în runda a doua, după o zi petrecută la şcoală. Cel puţin nu până nu au 15 ani.”)

Fireşte că cei mai mulţi dintre privitorii interviului nu-l cunosc pe Alfie Kohn, nu i-au citit cărţile despre parenting necondiţionat şi nu au participat la conferinţele sale, ca să-şi formeze o idee mai complexă în legătură cu viziunea acestui specialist despre educaţie, în general, ci vor reţine doar esenţa interviului: „fără teme; niciun studiu nu a arătat vreodată eficienţa lor; şcoala nu are dreptul să-i spună familiei cum să-şi gestioneze timpul etc.” (Ca o paranteză, precizez că Alfie Kohn este un prosper speaker internaţional, care a scris 14 cărţi de tipul easy-reading, intens promovate şi foarte bine vândute. Editurile îi organizează conferinţe peste tot în lume, unde parenting-ul şi educaţia reprezintă teme profitabile. Ca să traduc: e vorba de mulţi bani.)

Aşadar, sunt temele pentru acasă utile? Există studii care justifică eficienţa lor? Răspunsul este: „Da, există numeroase studii care analizează efectele benefice ale temelor asupra învăţării, a consolidării, a extinderii etc., iar acestea pot fi cu uşurinţă descoperite de către oricine este cât de cât interesat să afle singur răspunsul la această întrebare."

De exemplu, într-o lucrare apărută în anul 2006, “Does Homework Improve Academic Achievement? A Synthesis of Research”, profesorii Cooper, Robinson şi Patall de la Duke University au realizat o amplă analiză a rezultatelor obţinute de-a lungul anilor de către toate studiile ce vizau utilitatea / inutilitatea temelor pentru acasă (mă refer la studiile din învăţământul american).  Rezultatele analizei lor au fost următoarele:

• ·         Părerile pozitive şi negative în legătură cu sarcinile extraşcolare de lucru s-au succedat în mod ciclic de-a lungul timpului. Înainte de secolul al XX-lea, temele erau considerate metode esenţiale de disciplinare a minţii copilului. Prin anii ’40 a apărut primul curent anti-teme, care susţinea mai degrabă dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor (adică învăţarea aplicată, prin descoperire – concept pe care mulţi îl consideră nou). De asemenea, acest curent considera că studiul extraşcolar reprezenta o intruziune în viaţa familială. La sfârşitul anilor 1950, după ce ruşii au lansat satelitul Sputnik, părerea americanilor în legătură cu munca suplimentară a elevilor s-a schimbat. Motivul era temerea că lipsa unei rigori, a unei discipline (pe care munca individuală le oferă, în timp, unui copil) va crea o generaţie incapabilă să ţină pasul cu competitorii ruşi. După vreo 10 ani, însă, părerea americanilor s-a sucit din nou, blamând presiunea pe care temele pentru acasă o exercită asupra copiilor. Prin anii ’80, temele au început din nou să aibă susţinători, din pricina rezultatelor tot mai slabe obţinute de către elevii americani la testele naţionale.

• ·         Intre anii 1962 şi 1986, s-au realizat 20 de studii care au comparat nivelul de cunoştinţe şi abilităţi dobândite de către elevii care au primit / nu au primit teme de la şcoală. Dintre acestea, 14 studii au observat rolul pozitiv al temelor (Un elev de gimnaziu  care face teme obţine rezultate cu până la 50% mai bune decât unul care nu face teme, iar în liceu diferenţa este de 67%. In ciclul primar, însă, nu s-a observat nicio diferenţă.)

• ·        Alte studii ce au comparat rezultatele elevilor care-şi rezolvă temele acasă cu cele ale elevilor care lucrează suplimentar la şcoală, sub supravegherea unui profesor au indicat clar că ultimii au obţinut note mai bune (Aşadar, munca suplimentară este benefică mai ales dacă este realizată tot într-un cadru extra-familial, în sistem şcoală-după-şcoală, sub îndrumarea unui profesor.)

• ·         Timpul alocat rezolvării temelor este direct proporţional cu rezultatele obţinute: cu cât elevul munceşte mai mult, cu atât va avea rezultate mai bune.

Chiar şi „un studiu” neaoş, românesc, realizat de către Ministerul Educaţiei în anul 2017 (îl pun între ghilimele pentru că nu consider că întruneşte atributele unui studiu) indică faptul că majoritatea profesorilor, a părinţilor şi a elevilor consideră că temele şcolare sunt utile şi necesare. Pe de altă parte, 80% dintre părinţii care au participat la acest sondaj cred că elevii au nevoie de ajutor suplimentar în rezolvarea temelor şcolare (ceea ce la noi în ţară se traduce prin faptul că, obosiţi de temele copiilor, apelează la meditatori). Tot părinţii sunt şi cei mai stresaţi din pricina temelor (aveţi rezultatele „studiului” aici: https://www.edu.ro/concluziile-studiului-rezultat-în-urma-consultării-publice-privind-rolul-temelor-pentru-acasă ).

Exact cu un an înaintea sondajului amintit mai sus, ministrul de atunci, Mircea Dumitru, a emis un ordin OM 5893/28.11.2016 care reglementa (reglementează, pentru că este încă în vigoare) citez: „rolul temei pentru acasă, precum şi raţionalizarea timpului necesar efectuării acesteia de către elevi”. Momentul ales pentru ambele situaţii prezentate (emiterea ordinului şi efectuarea sondajului) este foarte sugestiv pentru scopul real al acestora: stârnirea unei reacţii publice în legătură cu un subiect despre care oricine poate emite o părere. Trebuie să remarc că ambele iniţiative ministeriale au rămas fără efecte reale (Studiul nu a fost urmat de vreo măsură, iar ordinul emis înainte cu un an nu a oferit indicaţii suficient de clare şi aplicabile. Tot ce ştim este că la clasa pregătitoare nu se dau teme.)

Bineînţeles că spaimele părinţilor în legătură cu temele şcolare nu sunt complet nejustificate: toţi cunoaştem situaţii absurde în care un copil de clasa a doua trebuie să scrie 12 fişe de pe o zi pe alta (fiind invitat apoi la un centru de excelenţă cu plată, unde poate învăţa să le rezolve) sau  in care un elev de clasa a şaptea învaţă zi şi noapte la biologie, materie pe care nu o iubeşte în mod special, pentru că doamna nu dă 10 decât celor care se califică la olimpiadă.

Totuşi, aceste situaţii ridicole şi condamnabile ar trebui rezolvate punctual, iar temele şcolare ar trebui să rămână în concepţia tuturor celor implicaţi în procesul de învăţare o metodă eficientă de extindere şi de consolidare a cunoştinţelor predate în clasă, precum şi o modalitate de disciplinare a minţii unui copil (care doreşte, poate, în viitor, să dea la Medicină sau la Drept, de exemplu).