Consultațiile cu părinții

Consultațiile cu părinții ar trebui să reprezinte, într-o lume ideală, finlandezo-japoneză, bazele unei munci în echipă (e la modă zen-ul ăsta colectiv, în care toți conlucrează productiv și echitabil pentru un țel comun, de preferat nobil). Știm totuși foarte bine că acest moment al întâlnirii părinte-profesor înseamnă, deseori, o ocazie de a-ți adânci tot felul de anxietăți. De ce? Păi, pentru că nu-mi aduc aminte de vreun curs în facultate, numit: "Cum să le spui părinților că fiii/fiicele lor învață prost, chiulesc, sunt cu capul în nori, copiază, plagiază etc." Și am avea mare nevoie de așa ceva. Cum treci cu bine peste astfel de întâlniri, uneori neplăcute, astfel încât să poți adormi liniștit la 9 seara? Răspuns: respectând câteva sfaturi simple:

1. Alege o oră de consultații care să indice respectul tău pentru munca părintelui (Nu o fixa la 14.30, pentru că omul va trebui să se învoiască de la serviciu și va veni la tine deja iritat. În plus, va insista să te vadă la altă oră, tu vei accepta și vei oferi un precedent: te vei trezi cu părinții la diverse ore, dându-ți tot programul peste cap).

2. Intenția părintelui de a veni la consultație trebuie să fie anunțată (astfel încât să te poți pregăti);

3. Alege un context propice unei comunicări: o sală liberă, holul profesorilor etc. Oamenii sunt mai dispuși să asculte atunci când este liniște și sunt așezați confortabil. Ideal ar fi să îi poți servi cu un pahar cu apă (dar iar uit că trăim în România).

4. Dacă întâlnirea a fost solicitată de tine, nu începe un monolog îmbufnat în care să înșirui toate poznele copilului. Omul se poate simți atacat, ofensat, reacționând defensiv. Ba chiar am întâlnit deseori părinți care încep să plângă. Cel mai bine ar fi să începi un dialog amical (despre vreme, trafic, vreun ordin de ministru nou apărut etc.) și să continui apoi cu câteva părți pozitive ale activității copilului (toți copiii au și atitudini demne de laudă).

5. Evidențiază aspectele negative pe rând, oferind informații cât mai clare (încearcă să nu spui: "e obraznic, nu-și face temele, vorbește urât", ci să expui cât poți de precis: "l-am prins cu tema nefăcută de trei ori, săptămâna trecută a venit cu lecția neînvățată, alaltăieri mi-a deranjat ora etc.).

6. Aproape întotdeauna părintele te va întreba: "Dumneavoastră ce-mi recomandați să fac?" Întrebarea este cât se poate de normală, așa că nu ridica din umeri, ci vino pregătit cu câteva sugestii clare.

7. Dacă părintele nu pare a înțelege corect situația și are o atitudine ostilă, atunci e musai să rămâi calm și să nu răspunzi cu aceeași monedă. Tu ți-ai făcut datoria și l-ai informat.

8. Deseori, profesorii nu consideră necesar să aibă un caiet de procese-verbale pentru consultații. Mare greșeală! Scrie mereu, pe scurt, tema discuției și solicită-le să semneze. E important să își dea seama că acestea sunt întâlniri serioase, nu ciondăneli (sau bârfe) în timp ce așteptăm să bage portocale la aprozar.