Cum stai cu timpul?

sursa: unsplash.com

Chiar ieri am primit un mesaj de la o tânără profesoară, dezamăgită de volumul enorm de muncă, de presiunile din toate părţile  şi de lipsa unui timp personal. Mi-a mărturisit că se gândeşte serios să-şi găsească alt loc de muncă, iar eu ştiu că, odată ce ideea renunţării s-a insinuat printre gânduri, ea va avea câştig de cauză, într-un final.

Bine, dar orice alt loc de muncă are hibele lui, aţi putea spune. Nicăieri nu este raiul de pământ, colegii nu se transformă în zeci de îngeraşi veseli, iar viaţa nu e niciodată zen.  Da, aşa este, aţi avea dreptate, fără îndoială. Totuşi, există un anumit tip de frustrare în legătură cu munca unui profesor: ceilalţi cred că munceşti part-time pe un salariu întreg (la care se adaugă şi invidia stârnită de vacanţe  -- deseori  îmi aduc aminte cu amuzament de zilnicele saluturi ale unui vecin taximetrist: “Ei, ei, cum e în vacanţă? Bine??”).

Aşadar, cum îşi poate un profesor gestiona timpul dedicat muncii sale, fără a simţi seara un burnout emoţional, senzaţia că timpul alocat vieţii sale aparţine oricui altcuiva, numai sieşi nu?

      1.       Stabileşte-ţi finalităţi clare

Uneori este epuizant să te împotmoleşti în sumedenia de treburi zilnice, rezolvând în grabă doar ce „arde” şi având impresia că nu vei reuşi niciodată să le duci pe toate la bun sfârşit, astfel încât să te simţi relaxat.

Te-ar ajuta să iei în considerare lucrurile pe care le ai de făcut şi pe cele care trebuie neapărat îndeplinite. Fă două liste: have to do şi must do. Apoi, pune în aplicare un model ca cel de mai jos, care clarifică scopurile.

Finalităţile tale ar trebui să fie:

      ·         Specifice, ţintite, punctuale

      ·         Măsurabile cantitativ

      ·         Realiste

      ·         Încadrate în timp

De exemplu:

Scop	Cantitate	Pot sa fac?	Timp
Plan de lecţie	3	Da. Am modele şi materialele necesare.	1h
Fişe de lucru	2	Da. Am acces la un laptop, cunoştinţe necesare de operare, materiale	30’
Corectarea temelor de vacanţă	10 caiete	Da.	30’

Acum, gândeşte-te: câte dintre activităţile pe care le-ai trecut în lista have to do sunt cu adevărat esenţiale şi care îţi mănâncă timpul şi energia inutil? Poţi renunţa la unele dintre ele? Dacă poţi, fă-o.

      2.       Planifică-ţi orarul zilnic şi săptămânal

După ce ţi-ai organizat task-urile muncii tale, poţi continua concepând un orar zilnic şi săptămânal, care ţine cont, bineînţeles, şi de alte aspecte ale vieţii tale. Corectarea temelor de vacanţă, a testelor sau a portofoliilor ar trebui să fie inclusă în orarul săptămânal, prin alocarea unui timp de lucru zilnic. Astfel, la finalul fiecărei zile, vei avea satisfacţia îndeplinirii sarcinilor planificate (chiar prin bifarea lor într-o agendă).

      3.       Învaţă să spui „Nu”

Multe dintre sarcinile ce se pun în cârca unui profesor profită tocmai de bunul simţ al acestuia, de dorinţa sa de a face impresie bună, de a fi de ajutor (atribute esenţiale în munca sa propriu-zisă, cea importantă, în care interacţionează cu copiii). Dacă ţi se cer situaţii de pe o zi pe alta, dacă ţi se solicită cam des să-ţi sacrifici weekend-urile, dacă munceşti cât trei în cadrul unei comisii, atunci opreşte-te niţel şi gândeşte-te la ce sacrifici şi la ce ai de câştigat. Stiu prea bine că, în interiorul unei instituţii, există profesori protejaţi, care se descurcă cumva, care nu depun prea mult efort, îngăduiţi de conducere din diverse motive. Asta nu înseamnă că tu trebuie să munceşti în plus.

·         Lipseşte X din nou. Te rog, vino tu să-i ţii orele. „Nu pot, îmi pare rău.”

·         Eşti profesor de serviciu, iar Y întârzie iar. Ai tu grijă de clasele sale? „Nu intră asta în atribuţiile mele. In plus, Y nu mă sprijină niciodată.”

·         Sâmbătă are loc Olimpiada de Geografie. Te duci la supraveghere? „Am mai fost şi la Istorie. Acum ar trebui să trimiteţi pe altcineva.”

·         Eşti în comisia de verificare a notării ritmice. Te rog să iei cataloagele, sa scrii într-un proces-verbal concluziile şi să-i înştiinţezi pe colegii care nu au note.„Din comisie fac parte trei membri. Poate că ar trebui să împărţim sarcinile.”

Este bine să poţi fi de ajutor, însă nu în detrimentul sănătăţii tale fizice sau psihice. Dacă simţi că faci prea mult, ia măsuri. Spune politicos NU.

      4.       Cere ajutorul familiei tale

De ce să ne ascundem după deget: mai bine de 80% dintre angajaţii din învăţământ sunt… angajate. Chiar uitându-mă la abonaţii paginii mele educatie si viata, pot constata că doar 8% sunt de gen masculin. Din păcate, meseria de profesor este supusă prejudecăţilor legate de statutul femeii, în general. O femeie-profesor, soţie şi mamă, în acelaşi timp, va prelua majoritatea treburilor casnice sau de creştere a copiilor, tocmai pentru că are un timp de lucru flexibil. Urmarea? Epuizarea fizică şi emoţională. Faptul că îţi poţi lua copiii la prânz de la şcoală, duce la meditaţii sau la cursuri de pictură, plăti facturi etc. nu te scuteşte şi de munca pentru job-ul tău, pe care o duci la capăt seara târziu sau în weekend, când toţi ceilalţi se trezesc la ora 10. Dacă nu ceri sprijinul, este puţin probabil să îl primeşti de la sine. Ceilalţi se vor obişnui cu abilitatea ta de a le face pe toate, lăudându-ţi caracterul puternic. Plăteşte o bonă, du-ţi copiii la un after-school, comandă pizza mai des, cumpără-ţi o maşină de spălat vase.

Aaa, şi era să uit: uneori poţi să-ţi închizi şi telefonul. Supravieţuieşte părintele elevului şi fără sfaturile tale! :)