De mâine devii profesor!

Abia de mâine vei prelua cu adevărat  rolul de profesor, care intră efectiv într-o clasă plină de elevi. Ei reprezintă beneficiarii educaţiei, receptorii tuturor mesajelor pe care tu, în ipostaza de cadru didactic, încerci să le transmiţi. Dacă, până acum, atenţia ta a fost în întregime acaparată de colegi, consilii, norme, metodologii, acte, comisii, orar, începând de mâine vei realiza că scopul principal al job-ului tău este să educi copii.

Contactul iniţial cu elevii tăi este important, dar nu definitoriu, relaţia cu aceştia evoluând pe parcursul întregului an şcolar. Prima oră de curs poate decurge astfel:

     1.       Te prezinţi succint, le spui numele tău, materia predată şi le transmiţi un scurt mesaj de început de an.

  

     2.       Îi  întrebi dacă au primit toţi manuale, faci o listă cu cei care nu au primit şi îi asiguri că vei încerca să îi sprijini (trebuie să îţi respecţi promisiunea: te duci la bibliotecă, îi întrebi pe elevii mai mari dacă pot dona fostele manuale cumpărate, rogi un părinte să xeroxeze mai multe exemplare etc.).

 

     3.       Nu este nevoie să strigi catalogul, chiar dacă îl ai cu tine. Cere-le copiilor să-şi scrie numele pe foi îndoite, pe care le aşază pe bancă. Formulează întrebări folosind doar prenumele lor, vei avea timp să le reţii numele de familie ulterior.

     4.       Expune-le câteva reguli ale desfăşurării lecţiilor tale. Nu trebuie să fie multe, ci doar două-trei (acestea ţintesc, de obicei,  un bun management al clasei: reguli legate de comunicare, de aşezarea în bănci sau de utilizare a materialelor didactice).

     5.       Formulează întrebări recapitulative simple din materia ta,  la care copiii să poată răspunde cu uşurinţă. Nu-i întreba lucruri personale, nu-i pune să scrie compuneri despre vacanţă sau muncile din gospodărie.

     6.       Prezintă-le conţinutul manualului şi explică-le obiectivele materiei tale (nu formula ca în programă, ci pe înţelesul lor).

sursa: unsplash.com

Trebuie să ştii că atitudinea ta, ca profesor, în faţa unei clase pline de elevi este cel mai important element al unei comunicări didactice reuşite. Sigur ai auzit până acum, în cancelarie, poveşti neliniştitoare despre clase gălăgioase, cu elevi neparticipativi sau chiar agresivi. Te asigur că aceste naraţiuni şcolare înspăimântătoare se adeveresc doar dacă devii tu însuţi un personaj al lor. Întotdeauna comportamentul didactic al unui profesor va influenţa relaţia acestuia cu un colectiv de elevi. Este necesar, totuşi, să ai răbdare, toleranţă, dorinţa de a găsi căi de relaţionare adecvate unui anumit context şi, mai ales, consecvenţă. Iată ce îţi recomand:

•   Fii serios şi relaxat, în acelaşi timp; 

•  Planfică-ţi lecţiile, chiar dacă munceşti mai mult.

•  Stăpâneşte foarte bine materia predată în timpul lecţiei (sub nicio formă nu citi din manual sau din culegeri în timp ce predai).

•   Evită timpii morţi, impune un ritm alert orei, nu accepta întreruperi (nu corecta teste, nu răspunde la telefon, nu ieşi din clasă etc.).

•  Dacă eşti corectat pentru orice scăpare minoră (de exemplu, ai scris un cuvânt greşit sau ai omis o informaţie), laudă-l pe cel care a observat. Greşelile sunt fireşti atât la copii, cât şi la adulţi.

•  Fii corect! Mereu, mereu, mereu. Oferă şanse egale de a participa la oră, solicită răspunsuri de la toţi, foloseşte metode moderne, activ-participative, încurajează-i.

• Explică-le întotdeauna rezultatul unei evaluări. „Ai luat nota 8 pentru că ai greşit aici şi aici. Nota nu te reprezintă, nu eşti în general un copil de nota 8, ci semnifică doar că nu stăpâneşti suficient de bine bucata asta din materie.”

•  Ajută-i să înveţe! Adu materiale noi, implică-i pe părinţi, arată-le că îţi pasă şi te asigur că îi vei însufleţi şi pe ei.

•  Nu fi rigid în păreri, nu te agăţa de reguli stricte, de sfaturi matusalemice. O să dai peste inspectori / colegi care îţi recomandă să porţi doar fuste peste genunchi, să stai doar în faţa clasei, ca un actor pe scenă, să ţii stiloul doar în mâna dreaptă şi alte trăznăi didactice din alte timpuri neuitate încă.

Scapă de temeri!

Fie că eşti profesor debutant sau ai trecut deja de primul an didactic, sigur ai fost încercat până acum de sentimente de frică, în legătură cu job-ul tău. 

 

Teama că nu eşti suficient de pregătit

Nu o să-ţi vină să crezi, dar acest sentiment de impostură la locul de muncă îi frământă mai ales pe oamenii bine pregătiţi, care pun pasiune în activităţile lor şi încearcă permanent să se perfecţioneze. Să îţi recunoşti limitările şi să ai îndoieli în legătură cu pregătirea ta anterioară reprezinta un atú profesional şi o motivaţie puternică pentru a deveni mai bun.  Ai auzit vreodată de efectul Dunning-Kruger? În psihologie, acesta „denumeşte un mecanism de gândire care generează o eroare de autoevaluare, în virtutea căreia persoanele ignorante, incompetente îşi apreciază nivelul de inteligenta, de cunoaştere şi de competenţă ca fiind cu mult mai ridicat decât în realitate.” (https://destepti.ro/efectul-dunning-kruger-de-ce-ignorantii-si-incompetentii-se-supraapreciaza) 

Aşadar, linişteşte-te: doar incompetenţii nu au dubii în legătură cu activitatea lor profesională.

Teama de inspecţii

Nu numai începătorii au stări de anxietate când aud cuvântul „inspecţie”. De fapt, această teamă se amplifică pe parcursul anilor, suprapunându-se cu teama de „sistem”.  În educaţia românească, multe evaluări exterioare au un oarecare iz de absurd, de obtuzitate, de pedeapsă şi presupun o dispoziţie a evaluatului de a coborî, vreme de câteva zeci de minute, la nivelul elevului cu ochii plecaţi, umilit de „scăparea” din materie (de aceea nu trebuie să-ţi umileşti vreodată elevii).  Totuşi, de cele mai multe ori, temerile sunt nejustificate, iar inspecţiile decurg excelent, dacă depui efort şi te pregăteşti suficient.

Teama de elevi şi de părinţi

Învăţământul este obligatoriu pentru toţi copiii, indiferent de mediile din care provin şi de cei 7 (şase, acum) ani de-acasă. Este normal să te simţi vulnerabil în faţa unei clase cu 30 de copii diferiţi, crescuţi în familii cu variate concepţii despre viaţă, valori umane sau sociale. Poate părea imposibilă misiunea unui singur profesor de a transforma acest grup divers de elevi într-un colectiv închegat, capabil să urmărească paşii unei lecţii, aşa cum ai planificat-o tu în scris. Nu este imposibilă! Acordă-ţi timp să-i cunoşti, atrage-le atenţia treptat, implică-i pe toţi în mod egal, fii serios şi consecvent. Şi, mai ales, fii îngăduitor şi răbdător cu tine însuţi.

Nu uita, „curajul nu înseamnă absenţa fricii, ci dominarea ei”. (Rudyard Kipling)

Noii colegi

În functie de orașul în care locuiești și de instituția la care ai fost repartizat, poți fi singurul profesor din catedră, sau poți avea unul / mai mulți colegi de aceeași specialitate și un șef de catedră. 

Acesta din urmă are un rol foarte important, deoarece te poate îndruma ca un mentor, îți va veni în inspecții și îți va acorda calificativul de la finalul anului. Poti avea norocul sa intalnesti un om capabil si binevoitor, care sa te sprijine in activitatile tale sau, din păcate, poti da peste un om neimplicat, nepăsător și fără dorința de a te ajuta. 

Totuși, orice alt coleg cu vechime poate prelua rolul neoficial de mentor, chiar și unul care predă altă materie. Comunicarea într-o școală este întotdeauna defectuoasă, așa că un om "de-al casei" poate deveni o bună sursă de informare. 

Evită colegii distanți, plictisiți, aroganți. Încearcă să te apropii de oamenii deschiși și prietenoși. Fii tu însuți astfel! Cancelaria este, pentru mulți profesori începători, un loc aglomerat în care se simt, totuși, stingheri. De cele mai multe ori, profesorii se cunosc de mulți ani, au prietenii și dușmănii clar stabilite, ce îi înconjoară într-un fel de bulă limitată. De aceea, un nou venit este rareori băgat în seamă cu adevărat. 

Partea pozitivă este că poți sta pe margine ca observator și poți prinde din zbor tot felul de informații importante. 🙂

Primii pasi

Ești profesor debutant? Ai trecut examenul de titularizare și ai obținut un post? Poate că ar trebui să știi la ce să te aștepți în continuare și să primești câteva sfaturi:

1. Ai luat repartiția și aștepți cu nerăbdare decizia de la inspectorat. O vei primi cu întârziere, așa că te gândești să te prezinți directorului mai întâi. Nu te duce cu flori sau alte atenții. Poate că vei fi răsplătit cu un zâmbet și cu o privire mai puțin scrutătoare, însă nu vrei să îți începi cariera didactică astfel. Ești tânăr, bine pregătit, ai trecut un examen și ai tot viitorul profesional înainte. Ține capul sus, zâmbește și strânge mâna ferm când saluți.


2. Dacă ești începător, trebuie să știi că vei primi cele mai "slabe" clase, cele cu probleme comportamentale, care au fost abandonate sau refuzate de cei cu vechime. Poți avea norocul să primești clasele "bârfite" de colegi, ocolite pentru că au pretenții prea mari sau includ reclamagii. Acceptă-le cu toată inima și nu te speria de ele! Din experiența mea, acestea sunt clasele cele mai bune, care îți oferă satisfacții profesionale și rezultate excelente. Ai nevoie de așa ceva: renumele unui profesor se creează în timp.

3. Cere ajutorul profesorilor cu vechime! Mulți profesori debutanți bâjbâie timizi prin materie, duc în tăcere conflicte cu anumiți părinți, sunt lipsiți de materialele necesare orei. Nu este o rușine să întrebi, să ceri, să vrei îndrumare, iar dacă ești apostrofat sau ironizat, atunci înseamnă că ai dat peste oameni cu mari carențe interioare, slab pregătiți, care se tem că îi vei eclipsa în viitor. Nu-i vei îmbuna sau schimba vreodată, așa că nici nu e cazul să insiști. Îndreaptă-ți privirea către alte posibile surse de sprijin.

4. Informează-te! Citește Legea Educației și Regulamentul Intern, cere fișa postului, întreabă-ți liderul de sindicat despre orice aspect legat de jobul tău. Nu uita, a fi profesor este un job, nu o menire dumnezeiască. Ai drepturi și îndatoriri ca orice alt angajat și trebuie să le cunoști.
Succes!