Noii colegi

În functie de orașul în care locuiești și de instituția la care ai fost repartizat, poți fi singurul profesor din catedră, sau poți avea unul / mai mulți colegi de aceeași specialitate și un șef de catedră. 

Acesta din urmă are un rol foarte important, deoarece te poate îndruma ca un mentor, îți va veni în inspecții și îți va acorda calificativul de la finalul anului. Poti avea norocul sa intalnesti un om capabil si binevoitor, care sa te sprijine in activitatile tale sau, din păcate, poti da peste un om neimplicat, nepăsător și fără dorința de a te ajuta. 

Totuși, orice alt coleg cu vechime poate prelua rolul neoficial de mentor, chiar și unul care predă altă materie. Comunicarea într-o școală este întotdeauna defectuoasă, așa că un om "de-al casei" poate deveni o bună sursă de informare. 

Evită colegii distanți, plictisiți, aroganți. Încearcă să te apropii de oamenii deschiși și prietenoși. Fii tu însuți astfel! Cancelaria este, pentru mulți profesori începători, un loc aglomerat în care se simt, totuși, stingheri. De cele mai multe ori, profesorii se cunosc de mulți ani, au prietenii și dușmănii clar stabilite, ce îi înconjoară într-un fel de bulă limitată. De aceea, un nou venit este rareori băgat în seamă cu adevărat. 

Partea pozitivă este că poți sta pe margine ca observator și poți prinde din zbor tot felul de informații importante. 🙂

Prima zi

De luni, toți profesorii își (re)încep activitatea. Dacă ești debutant și abia ai obținut un post, sigur ești copleșit de emoții și de întrebări. 

Așadar, cum va decurge prima ta zi lucrătoare?

Dacă ajungi la școală în jurul orei 9.00 (neapărat până-n ora 12) este perfect. Holurile și cancelaria vor fi pline și vor zumzăi de glasurile celorlalți profesori, reîntorși din vacanță. Spune "Bună ziua!" cu glas ferm, ca să fii auzit, apoi îndreaptă-te către orice chip cunoscut sau măcar disponibil.

După câteva interacțiuni colegiale, ai grijă să afli numele profesorului care concepe orarul. Abordează-l, prezintă-te și expune-i dorințele tale legate de program, altfel este destul de posibil să te trezești prea târziu cu un orar încurcat și cu multe ferestre.

Cere condica! În condică vei nota activitatea zilnică și te vei semna, dovedind astfel că ai fost prezent, chiar dacă nimeni nu te observă.

Citește toate informațiile afișate la avizierul din cancelarie, întreabă de existența unui grup online și lasă-ți datele de contact colegilor.

Îmbracă-te adecvat! Poartă o ținută decentă, mai degrabă elegantă. Chiar dacă pe parcursul anului vei putea deveni mai relaxat, nu uita că prima (și a doua) impresie contează enorm.

Când observi că restul colegilor pleacă, poți pleca și tu. Prima zi de activitate este întotdeauna mai scurtă, având pe ordinea de zi povești despre vacanțe exotice sau despre nunți și botezuri reușite.

Și gata: prima ta zi ca profesor s-a încheiat! 🤗

Sfaturi de inceput de drum

Sistemul de învățământ are nevoie de oameni tineri, bine pregătiți, activi și dornici de implicare. Primele săptămâni sau chiar luni, însă, pot fi intimidante pentru profesorul debutant, așa că am pregătit câteva sugestii pentru un început de drum didactic.


1. Prima interacțiune va fi, bineînțeles, cu conducerea școlii. Directorul te va primi călduros sau rece, după noroc. Oricum ar fi primirea, să nu te aștepți la multe sfaturi sau detalii legate de primul tău loc de muncă. Întreabă, totuși, cine este șeful tău de catedră, pentru că acesta te va putea îndruma mai mult.

2. Secretarele unei instituții de învățământ au, deseori, o atitudine ostilă, plictisită și intimidantă. Nu te duce cu pachetul de cafea ca să le îmbunezi și nu deveni ostil, la rândul tău. 

3. Nu uita să vizitezi biblioteca școlii. Bibilotecarul se va bucura (sau va fi uimit). Întreabă de materialele disponibile și cere informații despre manualele folosite, ca să te poți apuca de întocmirea planificărilor.

4. Planificările sunt cerute, de regulă, până la finalul lunii septembrie. Ai modele suficiente pe didactic.ro, dar nu plagia! Mulți debutanți nu știu că își pot alege singuri conținuturile, nefiind constrânși să utilizeze doar manualul. Citește cu atenție programa materiei pe care o predai și apucă-te de lucru.

Spor la treabă!

Sistemul

*sistem – ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe etc.) dependente între ele şi formând un întreg organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică (DEX ’09)

Chiar dacă substantivul „sistem” este deseori introdus în structura „sistem de învăţământ”, orice profesor, mai ales cel aflat la începutul carierei didactice, poate observa cu uşurinţă tocmai lipsa atributelor sistemice din învăţământul autohton. 

Interdependenţa elementelor ce compun ansamblul educaţional românesc are rareori la bază reguli fireşti sau valori sociale reale. Dedesubtul unor extrem de stufoase metodologii, ordine de ministru, anexe la ordin, comunicate oficiale şi reglementări de ultim moment, se află aceleaşi relaţii arhaice, neaoşe, ce includ nepotisme, aranjamente, cafele, buchete, parfumuri, bârfe, orgolii. 

Aşa că, dacă nu eşti cumva fiica / fiul primarului din oraş (sau a secretarei acestuia) şi nici nu ai vreo legătură îndepărtată de rudenie cu inspectorul general (sau cu secretara acestuia), atunci, dragă profesorule debutant, trebuie să înveţi cum să culegi din potpourrí-ul asistemic de inconsecvenţă, dezorganizare, improvizaţie acele elemente care vor compune în mod coerent profesia de… profesor.

Primul contact pe care îl vei avea cu „sistemul de învăţământ” – în calitate de profesor – va fi, bineînţeles, prin intermediul şcolii la care ai obţinut postul – ea însăşi un microsistem, cu relaţii aparte, construite în funcţie de diverse contexte. In general, scopul acestor “microsisteme” educaţionale este de a mula, metamorfoza, adapta normele globale, obligatorii, la interesele concrete, benefice membrilor ei. Ajustarea ta, ca individ, la interesele prestabilite ale acestui „microsistem” este obligatorie şi impusă implicit sau explicit de către ceilalţi membri, iar un refuz sau o neputinţă vor duce, fără îndoială, la o perpetuă încercare de excludere din colectiv.

 De aceea, îmi este dificil să te îndrum pe calea unei corectitudini absolute, fără a recunoaşte că acest lucru ar putea conduce tocmai la îndepărtarea ta din sistem (sau la renunţare). Sfatul meu este, mai degrabă, căutarea unui echilibru între valorile personale şi cele profesionale, care să te menţină în „sistem”.

Vocatie

Ai vocaţie?

Fie că ești profesor începător sau cu vechime, sigur ai auzit rostit în nenumărate contexte cuvântul „vocaţie”. Un medic priceput, un meşter creativ şi un poliţist implicat par a fi ilustrativi pentru sensul atribuit acestui cuvânt (DEX ’09 - „vocaţie: aptitudine, chemare, predispoziţie pentru un anumit domeniu”).

 Poate că tu ai ajuns profesor fără să simţi o chemare abstractă, exterioară sau o dorinţă
altruistă de implicare socială. Poate că era unica opţiune profesională posibilă în momentul absolvirii studiilor sau poate că a fost mai degrabă dorinţa mamei, care i-a admirat mereu pe profesori. Acum, te întrebi dacă poţi deveni vreodată un profesor bun, dacă deţii şi tu acea calitate magică, necesară: „vocaţia”. 

Totuşi, dacă analizezi cu atenţie oamenii din spatele profesiei, ai să constaţi că: medicul priceput are o personalitate echilibrată, este consecvent, serios şi empatic; poliţistul implicat are un comportament bazat pe valori morale solide; iar meşterul creativ este un om muncitor, perseverent, atent la detalii, care învaţă permanent tehnici noi. 

„Vocaţia” nu reprezintă un har, o ungere divină, ci un cumul de atribute dobândite prin muncă şi, mai ales, prin voinţă.

 Aşadar, la primul impas peste care vei nimeri ca profesor-boboc, nu da înapoi, nu te lăsa intimidat şi nu crede în magia “vocaţiei / lipsei de vocaţie”, ci încearcă să găsești soluții reale, în legi, metodologii, regulamente și cărți de specialitate.

Primii pasi

Ești profesor debutant? Ai trecut examenul de titularizare și ai obținut un post? Poate că ar trebui să știi la ce să te aștepți în continuare și să primești câteva sfaturi:

1. Ai luat repartiția și aștepți cu nerăbdare decizia de la inspectorat. O vei primi cu întârziere, așa că te gândești să te prezinți directorului mai întâi. Nu te duce cu flori sau alte atenții. Poate că vei fi răsplătit cu un zâmbet și cu o privire mai puțin scrutătoare, însă nu vrei să îți începi cariera didactică astfel. Ești tânăr, bine pregătit, ai trecut un examen și ai tot viitorul profesional înainte. Ține capul sus, zâmbește și strânge mâna ferm când saluți.


2. Dacă ești începător, trebuie să știi că vei primi cele mai "slabe" clase, cele cu probleme comportamentale, care au fost abandonate sau refuzate de cei cu vechime. Poți avea norocul să primești clasele "bârfite" de colegi, ocolite pentru că au pretenții prea mari sau includ reclamagii. Acceptă-le cu toată inima și nu te speria de ele! Din experiența mea, acestea sunt clasele cele mai bune, care îți oferă satisfacții profesionale și rezultate excelente. Ai nevoie de așa ceva: renumele unui profesor se creează în timp.

3. Cere ajutorul profesorilor cu vechime! Mulți profesori debutanți bâjbâie timizi prin materie, duc în tăcere conflicte cu anumiți părinți, sunt lipsiți de materialele necesare orei. Nu este o rușine să întrebi, să ceri, să vrei îndrumare, iar dacă ești apostrofat sau ironizat, atunci înseamnă că ai dat peste oameni cu mari carențe interioare, slab pregătiți, care se tem că îi vei eclipsa în viitor. Nu-i vei îmbuna sau schimba vreodată, așa că nici nu e cazul să insiști. Îndreaptă-ți privirea către alte posibile surse de sprijin.

4. Informează-te! Citește Legea Educației și Regulamentul Intern, cere fișa postului, întreabă-ți liderul de sindicat despre orice aspect legat de jobul tău. Nu uita, a fi profesor este un job, nu o menire dumnezeiască. Ai drepturi și îndatoriri ca orice alt angajat și trebuie să le cunoști.
Succes!