Vocatie

Ai vocaţie?

Fie că ești profesor începător sau cu vechime, sigur ai auzit rostit în nenumărate contexte cuvântul „vocaţie”. Un medic priceput, un meşter creativ şi un poliţist implicat par a fi ilustrativi pentru sensul atribuit acestui cuvânt (DEX ’09 - „vocaţie: aptitudine, chemare, predispoziţie pentru un anumit domeniu”).

 Poate că tu ai ajuns profesor fără să simţi o chemare abstractă, exterioară sau o dorinţă
altruistă de implicare socială. Poate că era unica opţiune profesională posibilă în momentul absolvirii studiilor sau poate că a fost mai degrabă dorinţa mamei, care i-a admirat mereu pe profesori. Acum, te întrebi dacă poţi deveni vreodată un profesor bun, dacă deţii şi tu acea calitate magică, necesară: „vocaţia”. 

Totuşi, dacă analizezi cu atenţie oamenii din spatele profesiei, ai să constaţi că: medicul priceput are o personalitate echilibrată, este consecvent, serios şi empatic; poliţistul implicat are un comportament bazat pe valori morale solide; iar meşterul creativ este un om muncitor, perseverent, atent la detalii, care învaţă permanent tehnici noi. 

„Vocaţia” nu reprezintă un har, o ungere divină, ci un cumul de atribute dobândite prin muncă şi, mai ales, prin voinţă.

 Aşadar, la primul impas peste care vei nimeri ca profesor-boboc, nu da înapoi, nu te lăsa intimidat şi nu crede în magia “vocaţiei / lipsei de vocaţie”, ci încearcă să găsești soluții reale, în legi, metodologii, regulamente și cărți de specialitate.